Oamenii de langa noi …

 

Viaţa joacă feste !

 

Era vara. Era anul 2012 şi trăiam pe atunci o ,,iubire adolescentină,, , ca mulţi alţii/altele  de fapt! Dar, parcă  nu era nimic care să iasă din acel tipar standard: fluturi în stomac, chiulit de la cursuri şi restul . Şi … totuşi pot spune că nici nu era o ,, iubire de o vară,, sau două , ci era chiar de  patru ani . Cîte odată  apare un moment unic in viaţa  cînd simţi că viaţa ta o ia razna dintr-o dată din cauza unei singure persoane  şi totuşi… nu regret ! De ce ?Era el , un omuleţ predestinat unei vieţi întunecate încă de pe atunci,  din anul 2012. Şi totuşi dacă stau să reflectez erau o mulţime de semne … şi păcat: tot nu mi-am dat seama de multe. Era totul acolo: simţeam, vedeam, trăiam ! Şi nimic…deci vorbim de acea pâcla de pe ochii care îţi ia minţile , te transformă într-un sclav a socităţii. Dar cu toate  cîte am ,,îndurat,, nici prin gînd nu avea să-mi treacă ce va urma…

                Sîntem oameni, avem suflet şi acceptăm greşeli…  mai ales din partea celui pe care îl credem, viitorul  şi fericirea noastră .

Deci pe scurt , cum este şi în cazul voastru, dragele mele: Lumea  mea era Universul lui şi atît ! Probabil multora dintre noi, ni se întîmplă ca la un moment dat să nu mai dorească să asculte ba  din stînga , ba din dreapta  pariuri şi sfaturi  părinteşti şi mai ales  prieteneşti . Cunoscuţii mei nu-l  vedeau cu ochi buni, dar pentru  mine nu conta . Era oxigenul meu  …era doar el şi era al meu !

Numele lui este Cătălin  şi de aproape 2 ani se află într-un  penitenciar din Napoli, Italia . Nu are 30 sau 40 de ani, ci doar 25 la fel ca şi mine . Cronologic vorbind este vîrsta care îţi desface  aripile să  îţi iei zborul in lumea larga si nesfîrşită, şi nici pe departe  să  ţi se rupă  brusc. Aici mă refer şi la mine , dar şi la el! Însă nu din vina mea,  au urmat 3 luni de regrete, plînsete, vorbe deşarte,  promisiuni, evitarea contactului cu cei apropiaţi mie . Au urmat nenumărate nopţi nedormite , în care am crezut că viaţa mea nu mai are nici un rost .

Nu pot să exprim în cuvinte ce-am simţit sau mai simt, dar pot  spune că viaţa joacă feste pe nedrept, deoarece dacă mi-ar fi zis cineva acum 2 ani  că am să mă schimb la 90 de grade şi el nu va mai fi  acel Universul  infinit al meu , în veci n-aşi fi crezut . Acum după 2 ani gîndesc altfel, iubesc altfel şi simt altfel .

  Mai , 2014… în acest moment el se află într-o  celulă ( cameră) de 4 m pătraţi, într-un penitenciar  din Napoli condamnat  pentru p……e . Şi chiar  dacă eu nu aveam nicio  vină , am decis şi eu la rîndul meu să mă distanţez de toţi prietenii , colegii mei  … tot într-o cameră , dar dintr-un bloc din Alexandru.

De ce? Din milă şi din cauza acelui  sentiment adolescentin de dragoste, pe care  toţi l-am simţit şi l-am trăit la un moment dat . Dar,  fără regrete  pot spune cu mîna pe inimă,  ca el  a fost sprijinul meu emoţional  ori de cîte ori am avut  nevoie , necondiţionat .

Sunt zile în care mă întreb cum am ajuns aşa …? Să uit un om , care era sufletul meu ?Să-l uit atît fizic , cît şi emoţional ! Să-l las acolo singur şi să uit acele trei luni care m-au marcat, mi-au schimbat percepţiile  şi stilul de viaţă .

Acum …zilele curg  şi simt cum mă transform într-un om fără suflet , fără raţiune , fără resentimente.

 

Fetiţa, adolescenta, bătrânica… Femeia!

Obiecte necunoscute în jurul tău, auzi ceva ….nu înţelegi, nu percepi , nu realizezi şi parcă prea deodată o lume reala, aievea. O lume în care se pare ca eşti dorită! Lacrimi de fericire,îmbrăţişări, mult sumzet şi multe obiecte. Aşa destingi tu , draga mea , în prima clipa când ai poposit pe tărîmul iubirii, siguranţei şi bunăstării. Esti un bebeluş, drăgut, mirobolant , jucăuş, zîmbitor ….te cheamă Alexandra! Şi acest suflet cald ,molipsitor de afecţiune îţi va urma peste tot paşii, în zile de nădejde, de bunăstare, în zile cînd doar mama îţi va fi sprijin şi  sfătuitor .

 

 

Eşti mică, frumoasă, ca toţi ceilalţi copii de altfel, dar parcă tu eşti specială . Ai  acel ceva ! Ochişorii, părul, felul cum stîlceşti cuvintele, felul în care încerci să faci primii paşi prin casă. Asta îţi zice ea , mama! Te iubeşte…. şi te iubeste chiar necondiţionat. La vîrsta asta, de 3-4 anişori,  o să primeşti atîta dragoste încît nu o să ai parte toată viaţa ta , de la toţi oamenii ( şi  îţi zic ….vor fi mulţi) pe ca o să îi cunoşti. Te pupă, te ţine în braţe, te cară în braţe, îţi cumpără dulciuri, jucării…vrea să te vadă,  doar  zîmbind! Esti un copil şi încă nu ştii multe! Doar  ai învăţat să mergi, să numeri pînă la 10 sau chiar 100, ai învăţat culorile şi ştii că rochiţa ta preferată este roz ( această culoare specifică, nu doar vîrstei tale ci  şi peste 20 de ani) ! Nu mă crezi , dar o sa aflii singură!

 

 

Apoi începi să trăieşti anumite emoţii: te îndrăgosteşti, te simţi părăsită, te simţi liberă şi multe altele. Începi să ai anumite suspiciuni cu anumiti  ,,prieteni,, , crezi în vorbe goale, abordezi diferite şi multiple tinuţe vestimentare şi  chiar crezi cu stupoare că sunt chiar perfecte pentru tine! Una , alta …îţi zic …treci prin perioada adolescenţei! O perioadă  foarte scurtă, trecătoare, în care eşti oarecum lăsată pe picioarele tale, încît să deschizi larg ochii şi să înţelegi ce este bine pentru tine şi ce nu este bine. Mama, orice ţi s-ar întîmpla este acolo, cînd ai tu nevoie!

Facultatea, Job-ul! Este perioada prielnică, unde să  începi să fii femeie, să simti că eşti femeie, să ai parte de probleme şi să ştii să le dai de capăt şi să o iei iar de la început, când este cazul. Este momentul când îţi doreşti pe cineva aproape , te gândesti la viitorul tău, la copilul  şi bărbatul tău. Vrei să  oferi ceea ce ai primit de-a lungul anilor. Vrei să te simţi frumoasă , atrăgătoare, puternică şi deşteaptă. Aceasta perioada, îţi oferă şansa să te simţi oricare dintre cele enunţate mai sus.

Apoi apar tot mai multe ,,probleme,,! Apar bolile, apar decesurile , regretele, singurătatea şi …spre final un sîmbure de speranţă! Cu el mergi zi de zi , noapte de noapte şi începi să alergi după clipele de strălucire, în care erai frumoasă, iubita! Nici ochii tai nu mai sunt ce erau candva!

 

 

Viata isi urmeaza cursul firesc….si  intr-un final apare  si nepotita! Este un miracol de fetita si ai ocazia sa te simti iar, ca acum 70 e ani!

Adica …asa!

,, Loverboy’’, un film românesc sălbatic

Lungmetrajul „Loverboy”, proiectat în secţiunea „Un Certain Regard” a prestigiosului festival, spune povestea lui Luca (George Piştereanu), un tânăr de 20 de ani, care seduce femei pentru a le pasa unei reţele de prostituţie. Iubita sa, în film, este Veli, interpretată de Ada Condeescu. Povestea din „Loverboy” este inspirată din fapte reale. Cătălin Mitulescu a mai concurat în secţiunea „Un Certain Regard” în 2006, când filmul său, „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii”, a fost distins cu Premiul pentru interpretare al secţiunii, acordat actriţei Dorotheea Petre. Acum, Mitulescu are de înfruntat o concurenţă puternică, în aceeaşi secţiune: printre cele 20 de pelicule selectate se află ultimele producţii ale unor Kim Ki-Duk, Andrei Zviaghinţev (distins cu Leul de Aur la Veneţia), sau Gus Van Sant (Palme d’Or pentru „Elephant”).

Îndelung aşteptatul al doilea lungmetraj al lui Cătălin Mitulescu este un film de dragoste cu scene erotice tratate dezinvolt şi filmate cu tandreţe, în semi-obscuritate şi culori calde, în care tocmai dragostea e pervertită, şi se vinde pe bani.

Îndrăgitul cuplu din’’ Eu cînd vreau să fluier, fluier !’’revine cu aceeaşi chimie prin care ne cucerea anterior, pentru a ne pune într-o nouă situaţie, în care personajul lui Piştereanu nu-şi mai arată toate sentimentele pe faţă, ca în lungmetrajul anterior, iar Condeescu are mai multă încredere şi dezinvoltură în faţa camerei de filmat. Personajele trec prin experienţe intense, iar regizorul Cătălin Mitulescu încearcă să jongleze eficient cu tensiunea exterioară, a situaţiilor, şi cu cea interioară. Filmul este mai schematic decât anteriorul lungmetraj al regizorului.

Loverboy a reuşit să surprindă prin scenariu. Povestea te prinde şi te duce pe căi neaşteptate. Finalul reuşeşte să te cutremure. Nu foarte tare, dar suficient cât să-ţi lase întipărit în minte numele filmului.  Montajul însa este cel care a reuşit, în mare part, să strice multe momente. Datorită acestui lucru, s-a văzut lipsa unei cursivităţi şi contribuţia adusă de  nişte amatori.

Filmul “Loverboy” este bazat pe o poveste tipic romanească cu fete care sunt capabile să facă orice pentru dragoste, şi un băiat care ştie cum să profite de asta. Loverboy este băiatul indiferent, arogant, care nu are prea multe, dar are acel ceva. Loverboy este de fapt unul din mulţime, un personaj real, iar fetele ce  îi cad în plasă sunt deasemenea fete simple, cu o situaţie materială destul de precară. Loverboy reuşeşte să le facă să se simtă speciale, tratându-le ca pe nişte prinţese, iar apoi le transformă treptat în slugi. Deşi se îndrăgosteşte de o fată, loverboy este capabil să îşi învingă sentimentele şi să o dea pe aceasta mai întâi prietenilor săi, iar apoi necunoscuţilor pentru bani. Este o poveste de dragoste, scăldată în realitate şi dramă.

Cea mai puternică scenă din film e cea în care Luca (Piştereanu) şi Veli (Condeescu) fac dragoste pentru prima dată – „camera rămâne fixată la o distanţă tulburătoare faţă de acel ceva care începe ca un viol şi se transformă în dorinţă reciprocă”. În viziunea sa, Mitulescu redă foarte bine senzaţia de loc uitat de lume, însă nu reuşeşte să sugereze motivaţiile acestor personaje.

Criticii laudă modul prin care  regizorul Cătălin Mitulescu a reuşit să spună o poveste plină de probleme severe ce ţin de moralitate fără ajutorul efectelor şi al artificiilor cinematografice. Screen Daily spune că are senzaţia că filmul este neterminat din cauza lipselor din background-ul poveştii.

Loverboy merită vazut doar datorită unui scenariu care reuşeşte să ridice nişte semne de întrebare şi care reuşeşte totodată să te surprindă plăcut după jumătatea filmului.

 

Beatrice Alexandra MODIGA

Hello world!

Welcome to WordPress.com! This is your very first post. Click the Edit link to modify or delete it, or start a new post. If you like, use this post to tell readers why you started this blog and what you plan to do with it.

Happy blogging!